Tu esti cel fara nume, care a intrat in sufletul meu, de care m-am indragostit fara sa stiu...
Stiu doar ca te-am intalnit si de atunci jumatate din mine era atrasa de tine si jumatate te respingea...
Te respingeam pentru ca imi era un pic teama de tine, ma intimidam in prezenta ta, imi pierdeam ideile si ma simteam vulnerabila... toate aceste trairi m-au speriat si m-au facut sa ma indepartez de tine pentru ca nu le mai simtisem in prezenta altor barbati.
Dupa ceva timp mi-am dat seama ca toate aceste trairi nu ar fi trebuit sa ma indeparteze de tine, ci sa ma apropie... pentru ca nu era altceva decat dragoste, o dragoste mult mai matura decat ce traisem anterior... m-am indragostit fara sa stiu...
Asa te-ai nascut “tu”, cel fara nume, simplu “TU”...
Din acel moment, noaptea a devenit cel mai bun sfatuitor, mai bun decat orice alta persoana umana... de atunci mi-ai fost aproape si te-am putut atinge... doar in visele mele... am sa-ti spun unul din ele, care imi este foarte drag:
...Se facea ca ma aflu pe o scena cu o cortina enorm de inalta si bogata – se ridica pana la stele chiar – si se intindea,in semicerc, de la o margine a scenei pana la cealalta. Eu eram foarte mica, o mica silueta neagra, care, negasindu-si locul umbla incoace si incolo, dar ceea ce era mai curios e ca aceasta mica faptura eram si nu eram eu, caci in acelasi timp erai si tu; asa ca pe de o parte traiam scena eu insami, iar pe de alta eram numai spectator. Acea silueta care te intruchipa atat pe tine, cat si pe mine, incerca sa gaseasca o iesire prin cortina grea si neagra, dar nu o gasea. Am trecut de mai multe ori prin fata ei, pana cand, in cele din urma, spre fericirea mea, am zarit o crapatura ingusta – o deschizatura la o departare neinchipuit de mare, ca o minunata iesire de lumina, de culoarea florilor de stanjenei, ca o licalire din paradis. Am facut cativa pasi inaintand pentru a trece prin ea, dar cand am ajuns acolo, perdelele se stransesera din nou. Dezamagita si amarata – sa fi fost tu, sa fi fost eu? Am mers mai departe si iata o alta fasie de lumina printre perdelele desfacute, dar inadata ce am ajuns la ea, perdelele se stransesera din nou. Si stradania aceasta continua, iar mica faptura statea tot inchisa pe scena, neputand trece prin cortina.
In cele din urma m-am desteptat cu numele tau pe buze.
Visul acesta m-a tulburat in cale-afara, mai ales din pricina faptului ca eu si cu tine eram intruchipati in aceeasi fiinta...
